marți, 8 iunie 2010

Desprea mine ... din cauza lor 2

Îmi spunea că eu nu (... ). Şi că ar trebui să (...). Ne certam. Nu-i dădeam satisfacţie. Dar, seara puneam capul pe pernă şi mă gândeam ...” Poate avea dreptate să mă perceapă aşa şi e cazul să (...) . Trebuie să schimb ceva ..."

De-atunci, eram altfel. I-am spus că (... ).

Am gândit că trebuie să las şi eu de la mine. M-am deschis... Puteam fi eu, fiindcă el îmi reproşa că eu nu sunt (...). Şi de-atunci pentru el am fost altfel.

Eram închisă. Precaută. Nu era bine. Nu emanam afecţiune. Nu păream de încredere. Nu mă implicam. Eram prea reţinută... iar el... el observa asta. N-am vrut să-i par o inadaptabila. Mai mult, o ciudată...o sălbatică. Nu...şi m-am schimbat.

Zâmbeam. Mă deschideam. Era altfel... uşor aş zice. Iar el...el nu mai părea aşa tensionat şi impulsiv.

Azi... m-a lăsat.

A renunţat la mine.

Dar, mai tragic...Eu renunţasem la mine. Pentru el...

Şi eram conştientă că eu am renuntat la mine, că să nu mă creadă el o (...)

M-am părăsit singură. Decât să fiu eu...am preferat să fiu o proiecţie...

Nu o să mai renunţ niciodată la mine ...

Nu eu (...) mie !