Îmi spunea că eu nu (... ). Şi că ar trebui să (...). Ne certam. Nu-i dădeam satisfacţie. Dar, seara puneam capul pe pernă şi mă gândeam ...” Poate avea dreptate să mă perceapă aşa şi e cazul să (...) . Trebuie să schimb ceva ..."
De-atunci, eram altfel. I-am spus că (... ).
Am gândit că trebuie să las şi eu de la mine. M-am deschis... Puteam fi eu, fiindcă el îmi reproşa că eu nu sunt (...). Şi de-atunci pentru el am fost altfel.
Eram închisă. Precaută. Nu era bine. Nu emanam afecţiune. Nu păream de încredere. Nu mă implicam. Eram prea reţinută... iar el... el observa asta. N-am vrut să-i par o inadaptabila. Mai mult, o ciudată...o sălbatică. Nu...şi m-am schimbat.
Zâmbeam. Mă deschideam. Era altfel... uşor aş zice. Iar el...el nu mai părea aşa tensionat şi impulsiv.
Azi... m-a lăsat.
A renunţat la mine.
Dar, mai tragic...Eu renunţasem la mine. Pentru el...
Şi eram conştientă că eu am renuntat la mine, că să nu mă creadă el o (...)
M-am părăsit singură. Decât să fiu eu...am preferat să fiu o proiecţie...
Nu o să mai renunţ niciodată la mine ...
Nu eu (...) mie !
marți, 8 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)